În schimb, eliberarea condiționată sau altfel numită eliberare supravegheată este una în care deținutul este eliberat din închisoare, fie temporar, fie permanent, înainte de finalizarea sentinței, supus unui comportament bun.
În timp ce studiem dreptul penal, este important să fim conștienți de aceste două concepte și de diferența lor, de asemenea. Deci, aici, în acest articol, am simplificat diferența dintre probă și parole.
Diagramă de comparație
| Bazele comparației | probă | cuvânt de onoare |
|---|---|---|
| Sens | Probațiunea constă în suspendarea pedepsei unui infractor și permițându-le să rămână în comunitate, încurajând comportamentul bun, sub supravegherea unui ofițer. | Parolele implică eliberarea timpurie a condamnatului înainte de expirarea termenului de condamnare, pentru a servi restul proției în comunitate, asigurând în același timp un comportament bun și supus unor condiții specifice. |
| Natură | Determinant | Administrativ |
| Ce este? | Alternativă la închisoare | Eliberarea condiționată din închisoare |
| Impus de | curte | Subiecte |
| Acorda | Înainte de incarcerare. | După ce infractorul a încheiat o anumită parte a pedepsei cu închisoarea. |
| Permis | Primii infractori și crimele care nu implică violență. | Criminalii aflați deja în detenție. |
| Infracțiunea se raportează la | Agent de probațiune | Ofițer de parole |
Definiția Probation
Probationarea poate fi definită ca eliberarea infractorului, de la custodia poliției, sub rezerva unui comportament bun al infractorului condamnat în anumite condiții. Se consideră perioada de supraveghere, în care infractorul trebuie să respecte anumite reguli prescrise de instanță, sub supravegherea ofițerului de probațiune.
O persoană are dreptul la probă atunci când este găsit vinovat de comiterea unei infracțiuni, în care acuzatul nu este trimis în închisoare, ci are permisiunea să rămână în comunitate, cu condiția să adopte comportament etic și să nu comită nici o infracțiune în viitor; altfel el va fi trimis la închisoare.
Condiția de probă diferă în ceea ce privește acuzatul și infracțiunea penală, care include serviciul în folosul comunității, amenzi, raportarea la un ofițer de probă, restricționarea consumului de droguri și alcool, consiliere, închisoare și așa mai departe.
Definiția Parole
Prin termenul de eliberare condiționată se înțelege acordarea eliberării condamnatului numai după ce el a servit o parte din pedeapsa în închisoare.
În acest caz, prizonierul este eliberat temporar sau definitiv din închisoare, sub rezerva condițiilor stabilite de consiliul de eliberare a pedepsei. Aceste condiții asigură siguranța membrilor societății, includerea în fața polițistului ori de câte ori este necesar, respectarea legii, restricționarea consumului de alcool sau droguri, evitarea contactului cu anumite persoane, limitarea părăsirii zonei geografice specificate fără permisiunea ofițerul, angajarea în muncă și așa mai departe.
În timp ce sunt condamnați, condamnații nu sunt considerați liberi de sentința lor, ci trebuie să servească comunitatea și să se reabiliteze și să se conformeze regulilor specificate, altfel vor fi trimiși înapoi în închisoare pe motivul sentinței inițiale.
Diferența cheie între probă și parole
Punctele de mai jos sunt relevante, în ceea ce privește diferența dintre probă și parole:
- Probațiunea se referă la sentința dată infractorilor, în care rămân în afara închisorii, sub supravegherea unui ofițer și respectă regulile stabilite de instanță. Parolele connotează eliberarea prealabilă a deținutului, cu condiția ca deținutul să fie sub supravegherea autorității și detenția va fi reluată la nerespectarea condițiilor specificate.
- Probația este acordată de judecător în locul detenției, în timp ce eliberarea condiționată nu este decât o formă de eliberare condiționată din închisoare.
- Decizia de probă a unui învinuit sau a unui bănuit este luată de instanță. Spre deosebire de aceasta, consiliul de eliberare a hotărârilor judecătorești ia decizia de eliberare a unui deținut.
- Probațiunea este acordată învinuitului înainte de încarcerare, adică în ciuda trimiterii directe a învinuitului la închisoare, ei au avut ocazia să se reabiliteze prin acest proces. La cealaltă extremă, este permisă eliberarea parolei după ce infractorul a încheiat o anumită parte din termenul de condamnare în închisoare.
- ProbaŃia se acordă acelor persoane care nu au înregistrări penale până acum și, de asemenea, pentru infracŃiuni care nu implică violenŃă. În schimb, este permisă eliberarea condiționată a acelor infractori care sunt deja în închisoare și, de asemenea, la dispoziția infractorilor serioși, care au un comportament bun, pe durata sentinței lor.
- O persoană căreia i se acordă probațiune, raportează ofițerului de probațiune, totuși incapacitatea de a raporta autorității competente poate duce la reținerea la închisoare pentru o anumită perioadă. În schimb, infractorul aflat în regim de parolă trebuie să raporteze ofițerului de eliberare condiționată, dar în cazul în care inculpatul intră în situația de a raporta fără o cauză rezonabilă, infractorul este trimis înapoi la închisoare pe baza sentinței inițiale.
Concluzie
În general, probarea și parolele împărtășesc multe aspecte similare, dar nu sunt unul și același lucru ca și probarea pentru acei infractori care nu au cazier judiciar anterior, în timp ce condamnarea pentru condamnații care se află în detenție din cauza unei infracțiuni grave comise de către ei, ci urmărește un comportament bun și respectă regulile închisorii în mod corespunzător. Deci, pentru asta, li se acordă parole.
