Performanța SSD este foarte eficientă față de HDD. Aceste dispozitive de memorie sunt folosite pentru a face o lucrare comună - pentru a stoca datele, fișierele, aplicațiile și a efectua încărcarea dispozitivelor.
Diagramă de comparație
| Bazele de comparatie | SSD | HDD |
|---|---|---|
| Performanţă | Excelent | Moderată în comparație cu SSD |
| Durabilitate | Mai Mult | Mai puțin așa cum este susceptibil la vibrații |
| Consumul de energie | Mai puțin | Mai Mult |
| Capabilități de funcționare | Aveți nevoie de mai puțin spațiu și de energie. | Este nevoie de un spațiu mai mare, împreună cu un cost ridicat al energiei. |
| Timpul de acces | Mai mic de 100 microsecunde. | 2, 9 - 12 ms |
| Căutați timp și latență rotativă | Superior la HDD. | Mai puțin relativ pe cât trebuie să se rotească pentru a obține date. |
| Timpul de începere | Întreruperea instantanee are nevoie de câteva milisecunde. | Mai mult decât SSD în jur de câteva secunde. |
| Ratele de transfer date | Oferă o viteză bună de transfer de date. | Inferior la SSD. |
| Cost | Scump. | Ieftin. |
Definiția SSD
Ideea SSD (Solid State Drive) a fost introdusă în 1978 și implementată cu semiconductori. Stochează datele în stare persistentă chiar și atunci când nu este furnizată nicio sursă de alimentare. Viteza SSD este mult mai mare decât cea a HDD, deoarece citește / scrie funcția de date la IOPS mai mare (intrare-ieșire pe secundă) . Diferit față de HDD nu include părți în mișcare. Inițial, memoria non-volatilă NAND flash a fost folosită în SSD, după care DRAM de mare viteză a fost utilizat pentru stocarea datelor în SSD. SDD pot rezista vibrațiilor și temperaturilor ridicate.
Componentele SSD
Componentele principale ale SSD sunt controlerul și memoria. Controlerul constituie principala unitate de procesare care leagă elementele de memorie NAND de computerul gazdă și execută codul de nivel al firmware-ului. Acesta acoperă o mare parte din performanța SSD. O altă componentă a SSD este memoria care stochează datele utilizând circuite integrate, de exemplu, flash NAND și DRAM.
Lucrarea SSD
Prima operație este efectuată de gazda în care datele sunt trimise controlerului SSD. Controlorul decide dacă să scrie datele în memoria NAND. Acest proces este similar cu RAID-ul în cazul în care mai multe cipuri NAND scrise simultan de controler.
Definiția HDD
HDD-ul (Hard Disk Drive) a fost conceput de IBM în 1956 și este o tehnologie anterioară. Este un dispozitiv electromecanic de citire / scriere care funcționează prin deplasarea pieselor sale și stocarea datelor pe platane rotative magnetice. Cu toate acestea, datorită dezavantajului componentelor în mișcare pe HDD, este o tehnologie superioară de stocare a datelor. HDD-ul este alcătuit dintr-o organizare complexă a axelor motorizate, a brațelor și a dispozitivelor de acționare și a altor componente pentru a plasa capul de înregistrare peste discurile magnetizate care se rotesc cu viteză ridicată.
Componentele HDD-ului
Principalele părți ale HDD sunt platou și cap. Platoul este un disc circular acoperit de un material magnetic care ține datele. Aceste platane se pot roti la o viteză de rotație cuprinsă între 5400 și 7200 pe minut. Capul de citire și scriere conține, de asemenea, un jug magnetic și o bobină pentru a detecta și a modifica câmpul magnetic (valoare) pe platoul de filare.
Lucrul pe HDD
Un platou (disc magnetic) este rotit la viteză mare cu ajutorul unui motor. Capul este poziționat în poziția potrivită, folosind un braț pentru citirea și scrierea datelor. În timpul operației de citire, capul detectează valoarea magnetică. Capul modifică valoarea magnetică în timpul unei scrieri.
Diferențe cheie între SSD și HDD
- Performanța SSD este mult mai bună decât HDD-ul.
- SSD este mai durabil și eșuat rezistență decât HDD deoarece toate părțile sale sunt fixe, spre deosebire de HDD care conțin componente în mișcare și este susceptibil de a fi deteriorate.
- Puterea consumată de HDD este mai mare decât cea consumată de SSD, motivul fiind că HDD utilizează motoare cu consum de energie pentru funcționarea sa.
- Timpul de acces al SSD este excelent pentru fișierele mai mici, iar rata de transfer a datelor poate fi între 100 MB / s și 600 MB / s. Dimpotrivă, timpul de acces la HDD este de 10 ori mai lent decât SSD-ul. Oferă o rată de transfer de date de aproximativ 140 MB / s, însă fișierele mari nu-și degradează performanța.
- Căutarea timpului și a latenței de rotație a SSD este superioară HDD-ului și, de asemenea, durează mai puțin timp la pornire.
- SSD este costisitor decât HDD-ul și oferă o capacitate de stocare mai mică comparativ cu HDD-ul în aceeași cantitate.
Avantajele SSD
- Este foarte rapid.
- Nu produce zgomote vibraționale și căldură.
- Rezistent la șoc.
- Consumă putere redusă.
Avantajele HDD-ului
- Usor disponibil.
- Funcționează bine și cu fișierele mari.
- Oferă un depozit mai mare la cantități mai mici.
Dezavantaje ale SSD
- Memoria flash folosită în SSD devine inutilizabilă după efectuarea câtorva scrieri.
- Fragmentare probleme.
- Costul este mare (memoria pe bit este mare).
- Fișierele mari pot degrada performanța.
Dezavantaje ale HDD
- Mai încet decât SSD.
- Produce căldură și este susceptibilă la șocuri și vibrații.
- Necesită spațiu mai mare.
Concluzie
SSD (Solid State Disk) este un mediu de stocare bun atunci când utilizatorul dorește soluții mai fiabile, durabile și eficiente, în timp ce hard disk-ul (HDD) este o opțiune mai bună când cerința de stocare eficientă din punct de vedere al costurilor.
