Termenul de factoring include datorii comerciale totale ale unui client. Pe de altă parte, reducerea facturilor include numai acele datorii comerciale care sunt susținute de creanțe de cont. Pe scurt, reducerea facturii implică avansul față de proiectul de lege, în timp ce factoringul poate fi înțeles ca achiziția directă a datoriilor comerciale.
Deci, există o linie fină de diferențe între facturarea facturilor și factoring, care sunt explicate în articolul prezentat mai jos.
Diagramă de comparație
| Bazele comparației | Bill Discounting | factoring |
|---|---|---|
| Sens | Tranzacționarea facturii înainte de a deveni scadentă la plată la un preț mai mic decât valoarea sa nominală este cunoscută sub numele de Bill Discounting. | O tranzacție financiară în care organizația de afaceri își vinde datoriile de carte către instituția financiară la o reducere este cunoscută sub numele de Factoring. |
| Aranjament | Toată factura este actualizată și plătită atunci când are loc tranzacția. | Factorul oferă o parte maximă a sumei ca avans atunci când are loc tranzacția și suma rămasă la momentul decontării. |
| Petreceri | Drawer, Drawee și Payee | Factor, Debitor și Client |
| Tip | Numai recurs | Recursul și nerecuperarea |
| Statutul de conducere | Legea Instrumentului Negociabil, 1881 | Nu există un act specific. |
| Venitul finanțatorului | Reduceri Taxe sau dobânzi | Financiarul primește interes pentru servicii financiare și comisioane pentru alte servicii aliate. |
| Alocarea datoriilor | Nu | da |
Definiția Bill Discounting
Bill Discounting este un proces de tranzacționare sau de vânzare a cambiei către bancă sau instituție financiară înainte de a fi maturată, la un preț mai mic decât valoarea nominală. Reducerea la cambie va fi bazată pe timpul rămas până la maturitate și pe riscul asociat.
În primul rând banca se mulțumește cu privire la credibilitatea sertarului, înainte de a avansa banii. Fiind satisfăcut de bonitatea sertarului, banca va acorda bani după deducerea taxelor sau dobânzilor de actualizare. Atunci când banca achiziționează factura pentru client, ea devine proprietarul facturilor respective. În cazul în care clientul întârzie plata, atunci trebuie să plătească dobândă conform tarifelor prescrise.
În plus, în cazul în care clientul nu primește plata facturilor, debitorul este răspunzător pentru aceleași condiții, precum și banca poate exercita drepturi ale clientului asupra bunurilor furnizate clientului de către debitor.
Definiția Factoring
Factoring este o tranzacție în care clientul sau împrumutatul își vinde datoriile de carte către factor (instituție financiară) la o reducere. După achiziționarea creanțelor, factorul finanțează, bani pentru ei după deducerea următoarelor:
- O marjă adecvată (rezervă)
- Dobânzi pentru serviciile financiare
- Taxele Comisiei pentru serviciile suplimentare.
Acum, clientul trimite colecția de la client la instituția financiară sau dă instrucțiunea de a transmite plata direct factorului și stabilește taxele pentru sold. Banca oferă următoarele servicii clientului: Investigații de credit, Întreținerea cărților debitorilor, Colectarea datoriilor, Rapoartele de creditare a debitorilor și așa mai departe.
Reprezentarea grafică a factoringului
Tipurile de factoring sunt la fel:
- Facturarea dezvăluită : toate părțile știu despre aranjamentul de factoring.
- Facturare necunoscută : Părțile nu știu despre aranjamentul de factoring.
- Recurs Factoring : În cazul neîndeplinirii obligațiilor de către client, debitorul plătește suma datoriilor neperformante.
- Non-recurs Factoring : Factorii în sine poartă suma datoriei neperformante, și de aceea rata comisioanelor este mai mare.
Diferențe cheie între reducerea facturilor și factoring
Următoarele sunt diferențele majore dintre actualizarea facturilor și factoring:
- Vânzarea de facturi la o reducere la bancă, înainte de scadența sa este cunoscută sub numele de Bill Discounting. Vânzarea debitorilor unei instituții financiare la o reducere este Factoring.
- Proiectul de lege este redus, iar întreaga sumă este plătită împrumutatului în momentul tranzacției. Dimpotrivă, partea maximă a sumei este furnizată ca un avans, iar restul sumei este dat ca sold atunci când se efectuează taxele.
- Părțile la facturarea discountului sunt un sertar, desemnat și beneficiar, în timp ce părțile la factoring sunt factorul, debitorul și debitorul.
- Reducerea facturii este întotdeauna recurs, adică în cazul în care clientul nu plătește datorii, atunci plata este efectuată de împrumutat. Pe de altă parte, factoringul poate fi recurs și nerecurență.
- Legea Instrumentului Negociabil, 1881 conține regulile referitoare la facturarea facturilor. Spre deosebire de factoring care nu este acoperit de niciun act.
- În facturarea facturii, finanțatorul primește taxele de reducere pentru serviciile financiare, însă în cazul factoringului, factorul devine dobândă și comision.
- În factoring, datoriile sunt atribuite, ceea ce nu se face în facturarea discountului.
Concluzie
În cazul facturării facturilor, se tranzacționează facturile, în timp ce în cazul conturilor de factoring sunt vândute conturile de încasat. Există o mare diferență între aceste două subiecte. În facturarea bancnotelor, banca oferă un serviciu special de finanțare, dar dacă vorbim despre factoring, servicii suplimentare sunt de asemenea furnizate de finanțator.
