Există unele relații între sintaxă și semantică în care fiecare element semantic este legat de cel puțin o predare sintactică, iar cealaltă asigură că fiecare reprezentare sintactică are un înțeles distinctiv.
Diagramă de comparație
| Bazele de comparație | Sintaxă | Semantică |
|---|---|---|
| De bază | Fraza permisă a unei limbi. | Interpretarea frazelor. |
| Erori | Manipulată la timpul de compilare. | Confruntat în timpul rulării. |
| Relație | Interpretarea sintactică trebuie să aibă un anumit sens distinctiv. | Componenta semantică este asociată cu o reprezentare sintactică. |
Definiția Syntax
Sintaxa unui limbaj de programare este folosită pentru a indica structura programelor fără a lua în considerare semnificația lor. Se subliniază în esență structura, aspectul unui program cu aspectul acestuia. Aceasta implică o colecție de reguli care validează secvența de simboluri și instrucțiuni utilizate într-un program. Modelul pragmatic și de calcul prezintă aceste componente sintactice ale unui limbaj de programare. Instrumentele dezvoltate pentru specificarea sintaxei limbajelor de programare sunt gramatice regulate, fără context și atribut.
Cu toate acestea, care este folosirea gramaticii în acest aspect? În general, gramatica este o regulă de rescriere a cărei scop este recunoașterea și generarea programelor. Gramatica nu se bazează pe modelul de calcul utilizat în loc de descrierea structurii limbii. Gramatica conține un set finit de categorii gramatice (cum ar fi fraza de substantiv, frază de verb, articol, substantiv etc.), cuvinte solitare (elemente ale alfabetului) și reguli bine formate pentru a specifica ordinea în care componentele categoriilor gramaticale ar trebui să apară.
Analiza sintaxei este o sarcină efectuată de un compilator care examinează dacă programul are sau nu un arbore de derivare corespunzător asociat.
Sintaxa unui limbaj de programare poate fi interpretată folosind următoarele tehnici formale și informale:
- Sintaxă Lexicală pentru definirea regulilor pentru simbolurile de bază care implică identificatori, literali, punctuaatori și operatori.
- Sintaxa concretă specifică reprezentarea reală a programelor cu ajutorul simbolurilor lexicale, cum ar fi alfabetul.
- Sintaxa abstractă transmite doar informațiile vitale ale programului.
Tipuri de gramatici
- Contextul fără gramatică este utilizat în general pentru a înțelege întreaga structură lingvistică.
- Expresiile regulate descriu unitățile lexicale (jetoanele) unui limbaj de programare.
- Gramaticiile de atribut specifică partea sensibilă la context a limbii.
Definiția Semantică
Semantica termen într-un limbaj de programare este folosit pentru a da seama relația dintre sintaxa și modelul de calcul. Acesta subliniază interpretarea unui program astfel încât programatorul să o înțeleagă ușor sau să prezică rezultatul execuției programului. O abordare cunoscută sub denumirea de sintaxă direcționată semantică este folosită pentru a cartografia construcțiile sintactice la modelul computational cu ajutorul unei funcții.
Semantica limbajului de programare poate fi descrisă de diferitele tehnici - semantica algebrică, semantica axiomatică, semantica operațională, semantica denotățională și semantica traducerii.
- Semantica algebrică interpretează programul definind o algebră.
- Semantica sexicală determină sensul unui program prin construirea afirmațiilor despre o asociație care reține în fiecare punct al execuției programului (implicit).
- Semantica operațională compară limbile cu mașina abstractă, iar programul este apoi evaluat ca o secvență a tranzițiilor de stare.
- Semantica denotatională exprimă sensul programului sub forma unui set de funcții care funcționează în starea programului.
- Semantica semantică se concentrează asupra metodelor utilizate pentru traducerea unui program într-o altă limbă.
Diferențe cheie între sintaxă și semantică
- Sintaxa se referă la structura unui program scris într-un limbaj de programare. Pe de altă parte, semantica descrie relația dintre sensul programului și modelul computational.
- Erorile sintactice sunt tratate la timpul de compilare. Spre deosebire de acestea, erorile semantice sunt greu de găsit și întâlnite la timpul de execuție.
- De exemplu, în c ++ o variabilă "s" este declarată ca "int s;", pentru a o inițializa, trebuie să folosim o valoare întregă. În loc să folosim integer, l-am inițializat cu "Seven". Această declarație și inițializare sunt corecte din punct de vedere sintactic, dar semantic incorecte deoarece "Șapte" nu reprezintă o formă întregă.
Concluzie
Sintaxa unui limbaj de programare este o colecție de reguli care specifică structura sau forma codului, în timp ce semantica se referă la interpretarea codului sau a semnificației asociate a simbolurilor, caracterelor sau a oricărei părți a unui program.
