Recomandat, 2021

Alegerea Editorului

Diferența dintre coordonare și cooperare

Coordonarea se referă la organizarea tuturor activităților într-un mod ordonat, pentru a obține unanimitatea eforturilor individuale în realizarea obiectivelor grupului. Pe de altă parte, cooperarea este o acțiune discreționară a indivizilor de a lucra împreună sau de a se ajuta unii pe alții, pentru un beneficiu reciproc. Este un efort comun al membrilor care lucrează în cadrul organizației pentru realizarea unui obiectiv definit.

Cele 3C vitale pentru munca în echipă sunt coordonarea, cooperarea și colaborarea. Este destul de comună interpretarea eronată a coordonării pentru cooperare, ambele fiind esențiale pentru funcționarea eficientă a managementului. Deci, articolul prezentat dvs. face o încercare de a arunca o lumină asupra diferențelor dintre coordonare și cooperare.

Diagramă de comparație

Bazele comparațieiCoordonareCooperare
SensCoordonarea este aranjarea sistematică a diferitelor elemente ale managementului, astfel încât să se asigure buna funcționare.Cooperarea este descrisă ca act de lucru împreună sau în conformitate cu standardele, pentru atingerea unui obiectiv comun.
Ce este?Este o parte a procesului de management.Este o activitate voluntară.
ProcescontrivedNatural
ComunicareDeschisTacit
Orizont de timpTermen lungTermen scurt
RelaţiiFormalneoficial
ActivitateRealizat la nivel de conducere de nivel superiorEfectuate la fiecare nivel

Definiția Coordination

Prin coordonare, înțelegem un proces, folosit de conducere pentru sincronizarea diferitelor activități în cadrul organizației. Este forța care leagă toate celelalte funcții ale organizației, de exemplu planificarea, dirijarea, organizarea, controlul, personalul, conducerea etc., astfel încât să se utilizeze cât mai bine resursele organizației.

Coordonarea joacă un rol esențial în menținerea regularității în operațiuni cum ar fi achiziția, producția, vânzările, resursele umane, marketingul, finanțele și așa mai departe, deoarece este firul comun care conectează toate activitățile. Este ceva care este înnăscut în toate funcțiile manageriale. Procesul vizează gestionarea sistematică a eforturilor individuale sau de grup, astfel încât să se asigure unanimitatea acțiunii, în realizarea obiectivelor comune.

Caracteristicile coordonării

  • Integrarea eforturilor individuale și de grup.
  • Asigură armonia acțiunii.
  • Activitate generalizată și deliberată
  • Funcție continuă

Definiția Cooperare

Definim cooperarea ca o activitate discreționară în care două sau mai multe persoane se alătură și lucrează împreună în realizarea obiectivelor comune. În acest proces, membrii organizației fac eforturi combinate pentru a obține beneficii reciproce. Deci, fiecare participant este de așteptat să participe activ la activitatea de grup, numai atunci poate fi mai bine.

Cooperarea este prezentă la toate nivelurile organizației și are loc între membrii organizației. În afară de afaceri, cooperarea are loc și la nivel național și internațional, adică între diferite state și țări din lume.

Prin cooperare, informația poate fi împărtășită cu ușurință între participanți, ceea ce mărește baza de cunoștințe, munca efectuată și resursele într-un mod adecvat.

Principalele diferențe între coordonare și cooperare

Următoarele puncte sunt demne de remarcat în ceea ce privește diferența dintre coordonare și cooperare:

  1. Aranjamentul sistematic și sincronizarea diferitelor elemente ale managementului, astfel încât să se asigure buna funcționare, se numește coordonare. Actul de lucru în comun sau conformitatea cu standardele, pentru realizarea obiectivelor comune, se numește cooperare.
  2. Coordonarea este o activitate fundamentală a managementului; care ajută la atingerea armoniei în acțiune între diferitele activități și departamente interdependente ale organizației. Dimpotrivă, cooperarea depinde de voința oricărei persoane, de a lucra sau de a ajuta pe cineva în mod voluntar, în vederea realizării obiectivelor comune.
  3. Coordonarea este un proces controversat, realizat pentru a integra diferite activități ale organizației. Dimpotrivă, cooperarea este un proces natural, care nu este planificat în avans, dar apare spontan, din respect reciproc.
  4. Coordonarea este o funcție continuă a managementului. Prin urmare, este pe termen lung. În acest sens, cooperarea persoanelor este necesară pentru îndeplinirea unei sarcini sau a unei activități, deci este doar pe termen scurt.
  5. Coordonarea poate duce la stabilirea relației formale și informale. Spre deosebire de aceasta, cooperarea dă naștere unei relații informale între indivizi.
  6. În coordonare, există o comunicare deschisă între toți membrii organizației. În schimb, comunicarea tacită are loc între persoane în cooperare.
  7. Coordonarea activităților se realizează la nivelul managementului de nivel superior, în timp ce cooperarea se realizează la fiecare nivel.

Concluzie

Există numeroase avantaje ale coordonării, care includ independența activităților, sinergia și specializarea. Pe de altă parte, Cooperarea asociază oamenii să colaboreze, ceea ce sporește baza de cunoștințe, resurse, reduce, costurile de timp și eforturile persoanelor.

Deci, ambele activități ar trebui să meargă mână în mână, deoarece cooperarea fără coordonare este doar o risipă de eforturi. De asemenea, coordonarea fără cooperare va duce la nemulțumirea dintre membri.

Top